Deodorantele, furnizoare de cancer

Luni 29 ianuarie 2007, de Elizabeth MORIN

Cu ceva timp în urmă am participat la un seminar despre cancerul la sân. Când s-a ajuns la „întrebări si răspunsuri” am întrebat de ce cancerul de sân este localizat, în cele mai multe din cazuri, la subsuoară? Atunci nu mi s-a putut răspunde pe loc. Mai târziu am primit un răspuns care înspăimântă: cauza principală a cancerului de sân este folosirea anti-perspirantelor. Cum? O anumită concentraţie a toxinelor duce la mutaţii celulare şi anume la cancer. Da, anti-perspirantul este cauza! Majoritatea produselor de pe piaţă sunt o combinaţie anti-perspirant/deodorant. Deodorantul este bun, anti-perspirantul nu este bun. Iată de ce : corpul uman se foloseşte de câteva zone pentru a elimina toxinele, spatele genunchiului, spatele urechii, zona inghinală şi subsuoara. Toxinele sunt eliminate sub formă de transpiraţie. Anti-perspirantul, aşa cum arată clar şi numele, inhibă transpiraţia, împiedicând corpul să elimine toxinele la subsuoară. Aceste toxine nu dispar pur şi simplu. Corpul le depozitează, în schimb, în nodulii limfatici de sub braţ, din moment ce nu le poate elimina prin transpiraţie. Aproape toate tumorile, în cazul cancerului de sân, sunt localizate în sfertul sus-exterior al sânului, adică exact acolo unde se găsesc nodulii limfatici. Bărbaţii sunt mai puţin (dar nu deloc) expuşi primejdiei de a face cancer de sân datorită folosirii anti-perspirantului, deoarece produsul rămâne mai mult în părul axilar şi nu este aplicat direct pe piele. Femeile care aplică anti-perspirantul imediat după depilare înmulţesc pericolul de cancer la sân, deoarece depilarea provoacă mici răni, imperceptibile, pe piele, ceea ce constituie o poartă de intrare a chimicalelor în zona subsuorii.

Deodorantele şi anti-perspirantele care conţin aluminiu reprezintă un risc de Alzheimer (aluminiul pătrunde în organism şi ajunge la creier). S-a constatat că anumite substanţe conţinute de anti-perspirante şi deodorante (parabenii şi aluminiul) se regăsesc în ţesuturile cancerigene ale sânilor. […] Studiile susţin că nu blocarea glandelor sudoripare ar fi responsabilă de apariţia cancerului la sân, ci doar substanţele conţinute de deodorante şi anti-perspirante, deci procesul în sine de împiedicare a transpiraţiei nu provoacă boala (altfel inclusiv remediile naturiste de stopare a transpiraţiei - gen ceaiuri, spălături cu bicarbonat etc. - ar trebui să provoace cancer la sân în aceeaşi măsură). Problema este substanţa cu ajutorul căreia se face stoparea transpiraţiei: aluminiul (el blochează glandele sudoripare), parabenii care au fost găsiţi prezenţi în ţesuturile cancerigene. Motivul mirosului urât de transpiraţie nu se datorează transpiraţiei în sine. Substanţele şi lichidele eliminate prin porii pielii nu sunt urât mirositoare. Mirosul urât este provocat de acţiunea care are loc între bacteriile ce coexistă în mod normal pe pielea noastră şi sărurile eliminate prin transpiraţie. Dacă aceste bacterii n-ar exista, nici transpiraţia n-ar fi urât mirositoare. Poate că rezolvarea problemei mirosului urât de transpiraţie se promovează un pic greşit. Accentul n-ar trebui să cadă pe împiedicarea transpiraţiei, ci pe înlăturarea cât mai eficientă a bacteriilor ce „zac” pe pielea noastră. Soluţia optimă? Apă şi săpun din greu. Prin spălare, bacteriile sunt îndepărtate, în mare parte, de pe pielea noastră. În timpul dintre spălări, ele se înmulţesc. Cu cât trece mai mult timp între spălări, cu atât avem mai multe bacterii din acestea pe piele şi, ca urmare, riscăm să mirosim mai urât. Specialiştii susţin că săpunurile antibacteriene sunt o măsură prea drastică de igienă care face mai mult rău decât bine: pe lângă bacteriile ce trăiesc pe pielea noastră, săpunurile antibacteriene distrug şi o serie de celule ale pielii, lucru deloc îmbucurător. Nu uitaţi că anumite bacterii (chiar dacă tindem să zicem „ihhheaaaah, bacteriile sunt un lucru rău”) trebuie să existe pe pielea noastră. Ele reglează nişte procese. Sterilizarea excesivă nu e un lucru bun. De-aceea unii susţin ideea că săpunurile antibacteriene nu-s prea indicate în igiena bebeluşilor. Îi sterilizează prea tare, iar sistemul lor imunitar nu mai intră în contact cu anumite bacterii şi nu dezvoltă capacitatea de a lupta împotriva unor boli (ex: astmul şi alergiile). (Autoarea acestui articol lucrează la Departamentul de Chimie Medicală Merck Frosst, Canada, şi a fost publicat iniţial pe Internet).